Într-o zi de Marți, 22-11-22 acum doi ani, lumea mea s-a oprit în loc. Diagnosticul a venit ca o furtună neașteptată, schimbând tot ce știam despre mine și despre viață. Am intrat într-o luptă necunoscută, plină de întrebări și temeri, dar și de speranță.

Apoi, au apărut ei — oamenii care au devenit luminile călăuzitoare ale drumului meu. Fiecare cuvânt, fiecare gest și fiecare moment de prezență au fost o alinare. Familia, prietenii, medicii, dar și necunoscuții care m-au inspirat prin poveștile lor, toți aceștia au fost acolo când aveam cea mai mare nevoie.

Mi-au dat puterea să lupt, să cred și să merg mai departe. Ei mi-au amintit că viața are sens chiar și în cele mai întunecate momente. Azi, mă uit în urmă cu recunoștință imensă, nu doar pentru cei care mi-au fost alături, ci și pentru lecțiile învățate.

Acum, misiunea mea este clară: să întorc această dragoste și susținere către alții. În fiecare om pe care îl ajut, regăsesc un pic din mine, din lupta mea, și din recunoștința față de cei care mi-au făcut viața mai ușoară. Viața este despre a primi și a dărui, iar eu sunt mai mult decât norocoasă să pot face parte din acest cerc al speranței.

Acești doi ani au fost un dar. Iar pentru fiecare om care mi-a fost alături, spun astăzi, din tot sufletul: Mulțumesc!